Istoria
- Satul este atestat din anul 1298 în actul „Herritus de Alma sacerdotes“; contextul social și istoric indică însă faptul că Alma Vii există cel mai probabil încă de la începutul anilor 1200, când se instalează în zona de sud a Transilvaniei coloniștii germani, veniți aici din rațiuni economice și militare.
- Parte din numele satului pare să vină de la cuvântul unguresc pentru “măr”. Pe de altă parte, poate fi legat și de Alma, tânara soție a paznicului cetății care, spun poveștile locului, a contribuit la o izbândă importantă împotriva tătarilor. Denumirea de “Vii” amintește de podgoriile care erau odată numeroase prin aceste părți.
- În 1356 Alma Vii apare menționată ca fiind o comună liberă ce aparține de Mediaș. Tot în această perioadă este ridicată biserica evanghelică așezata în nord, ce patronează satul de pe deal.
- În secolul XVI biserica săsească din Alma Vii este preschimbată în biserica fortificată ce nu va fi cucerită niciodată. Sașii care locuiau aici au îmbogățit-o cu turnuri de apărare, spații de tragere și guri pentru aruncarea smoalei, astfel încât a devenit și mai capabilă să reziste invaziilor vremii. Primul nivel al turnului clopoțnitei era locuibil și avea vatră.
- În 1523 Regele Ludovic al II-lea al Ungariei scutește satul de impozite timp de 3 ani, după ce mare parte din acesta arde, împreună cu alte așezări din zonă. În anul 1532, în Alma Vii sunt înregistrate 57 de gospodării.
- În 1721 este instalată orga în stil baroc a bisericii. Doi ani mai târziu, aflăm că în Alma Vii trăiesc 216 persoane, dintre care 166 de sași și 50 de români. În această perioadă viticultura este la mare preț și, din niște înscrisuri administrative aflate în Budapesta, rezultă că locuitorii ce muncesc în folosul comunității sunt scutiți de taxe. În 1750, în sat locuiesc și 7 familii de țigani ce poartă numele de Arman, Zigaun, Barb și Bartusch, și nu dețin pământuri sau alte posesiuni.
- În 1852 este montat altarul bisericii, realizat în stil clasic. În 1868 limba oficială în Ardeal este maghiara, iar numele locuitorilor români și sași din Alma Vii sunt maghiarizate. Existența bisericii fortificate ca nucleu al satului participă la supraviețuirea etnică a sașilor.
- În secolul XIX biserica trece prin noi transformari, iar satul cunoaște o perioadă economică prosperă. Casele de lemn acoperite cu paie din Alma Vii sunt înlocuite cu cele de piatră și acoperiș de țiglă, iar satul se apropie de înfățișarea pe care o știm astăzi. În perioada 1896-1904 sătenii din Alma Vii își pun parcelele de pământ la comun și le lucrează împreună, sporind productivitatea.
- În 1966 Institutul Monumentelor Istorice restaurează masiv biserica, ținând cont de planurile inițiale.
- În 1990 mare parte din populația sasească deja împuținată din timpul comunismului părasește satul, emigrând în Germania.
